Definita cuvantului articulatoriu
ARTICULATÓRIU, -IE adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu articulatoriu
EMONCTÓRIU, emonctorii, s. n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. – Din fr. émonctoire. Vezi definitia »
SUBTERFÚGIU s.n. Mijloc abil, îndemânatic de a ieși dintr-o încurcătură. [Pron. -giu, var. subterfuj s.n. / cf. fr. subterfuge, lat. subterfugium]. Vezi definitia »
HIMÉNIU s. n. partea centrală a ciupercilor, din elemente producătoare de spori; himen1 (2). (< fr. hyménium, gr. hymenion) Vezi definitia »
EXHIBITÓRIU, -IE adj. (Liv.) De exhibiție. [Pron. -riu. / < fr. exhibitoire, lat. exhibitorius]. Vezi definitia »
PROTACTÍNIU s. n. element radioactiv, metal din grupa actinidelor, izotop al uraniului. (< fr. protactinium, germ. Protaktinium) Vezi definitia »