BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique. Vezi definitia »

ARÉIC, -Ă adj. (despre sol, regiuni) lipsit de râuri, uscat, arid. (< fr. aréique) Vezi definitia »

TETRASILÁBIC, -Ă adj. Cvadrisilabic. [Cf. fr. tétrasyllabique, lat. tetrasyllabus, gr. tetrasyllabos]. Vezi definitia »

ENTOMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la entomologie. [< fr. entomologique]. Vezi definitia »

HALIEÚTIC, -Ă adj. Referitor la halieutică; pescăresc. [Pron. -li-e-u-. / < fr. halieutique]. Vezi definitia »