metanóic adj. Acid ~ = acid formic (< fr. méthanoïque) Vezi definitia »

BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ic. Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. Vezi definitia »

ETNOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la etnobotanică. [Cf. it. etnobotanico]. Vezi definitia »

PLASMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la plasmă; de natura plasmei; plasmic. 2. care aparține citoplasmei. 3. puțin închegat, conturat, difuz, imprecis. (< fr. plasmatique) Vezi definitia »