INHIBITÍV, -Ă, inhibitivi, -e, adj. Inhibitor. – Din fr. inhibitif. Vezi definitia »

ADMIRATÍV, -Ă adj. (și adv.) cu admirație. (< fr. admiratif, lat. admirativus) Vezi definitia »

EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. Vezi definitia »

HORTATÍV, -Ă adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat. hortativus]. Vezi definitia »

OBSTRUCTÍV, -Ă adj. Care poate cauza o obstrucție; obstruant. [< fr. obstructif]. Vezi definitia »