PÉRGOLĂ, pergole, s. f. Construcție ușoară într-un parc sau într-o grădină, formată dintr-o rețea de grinzi de lemn susținute de șiruri de coloane, de stâlpi, pe care se întind plante agățătoare decorative. – Din fr., it. pergola. Vezi definitia »

șărănglíță, șărănglíțe, s.f. (reg.) agrafă. Vezi definitia »

PITÚRĂ s.f. Vopsea specială pentru nave. [< it. pittura]. Vezi definitia »

dvéră, dvére, s.f. (înv.) ușa iconostasului de la biserică. Vezi definitia »

bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi). Vezi definitia »