BAGAÚZI (‹ fr.) s. m. pl. Denumire a colonilor și sclavilor din Galia și din Hispania, participanți la răscoalele antiromane din sec. 3-5. Vezi definitia »

cobzi, cobzesc v. t., v. r. v. cobzări. Vezi definitia »

limpezi adj. 1) (despre lichide) care este lipsit de orice impuritгti; curat; strгveziu. apг limpede. 2) (despre cer, atmosferг) care este fгrг nori; senin. 3) (despre ochi, privire) care reflectг curгtenie sufleteascг; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) care se aude bine; cu o sonoritate deosebitг; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecatг) care оntelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, gвnduri) care este clar, usor de оnteles; clar; inteligibil; accesibil. rгspuns limpede. ◊ limpede ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. <lat. limpidus Vezi definitia »

urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere). Vezi definitia »

smârzí, smârzésc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se urâți. Vezi definitia »