Definita cuvantului urzi
urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urzi
REÎNCĂLZÍ, reîncălzesc, vb. IV. Tranz. A încălzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A încălzi din nou un material a cărui temperatură a coborât în timpul prelucrării sub limita necesară. – Re1- + încălzi. Vezi definitia »
ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză. Vezi definitia »
mózi s.n. invar. (reg.) cinematograf. Vezi definitia »
mânzí, pers. 3 sg. mânzéște, vb. IV (reg.) a fecunda (o iapă), a se împerechea. Vezi definitia »
MEZI s. m. pl. (mat.) numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea raport al unei proporții. (< media) Vezi definitia »