Definita cuvantului aserțiune
ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aserțiune
DEMOLIȚIÚNE s.f. (Rar) Dărâmare, demolare. [Pron. -ți-u-, var. demoliție s.f. / cf. fr. démolition]. Vezi definitia »
STRICȚIÚNE s.f. Micșorare a dimensiunilor unui obiect; gâtuire; strictură. ♦ Constricțiune. [Pron. -ți-u-. / < fr. striction, cf. lat. stringere – a strânge]. Vezi definitia »
NEAGRESIÚNE s.f. Lipsă de agresiune. ◊ Pact de neagresiune = pact prin care două sau mai multe state se obligă să nu întreprindă nici o acțiune dușmănoasă unul față de celălalt. [< ne- + agresiune, după fr. non-agression]. Vezi definitia »
ELIZIÚNE s. f. suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. (< fr. élision, lat. elisio) Vezi definitia »
DOTAȚIÚNE s. f. v. dotație. Vezi definitia »