SÍNUS¹ s. n. 1. cavitate între pereții osoși ai craniului. 2. porțiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi. (fr., lat. sinus) Vezi definitia »

CÓSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus. Vezi definitia »

SACÉLUS s. n. capsulă monospermă cu dehiscență neregulată, la rupere. (< lat. saccellus) Vezi definitia »

MÁLLUS s.n. (Ist.) Adunare a oamenilor liberi la vechii franci. [< fr. mallus]. Vezi definitia »

ARCTURUS [s.pr.! – CM] (< gr. arkturos, din arktos „urs” si oura „coada”, ASTR.) una din cele mai luminoase stele din emisfera boreală. Face parte din constelația Boarul și este de mărimea stelară zero. Vezi definitia »