CADÉNȚĂ s.f. 1. Repetare într-un anumit ritm a unor mișcări; (mil.) mișcare ritmică a pașilor în marș. ◊ În cadență = cu mișcări uniform repetate. ♦ Număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet înainte de pauză. ♦ Succesiune regulată a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formulă armonică care formează sfârșitul unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizație) dintr-un concert, în care solistul este lăsat să-și desfășoare virtuozitatea. [< it. cadènza, fr. cadence]. Vezi definitia »

tărbácă, tărbăci, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument de chinuit câinii. 2. prăjină de strâns fânul; pârghie. 3. masa tăbăcarului. 4. haină ruptă. 5. bucluc, ceartă. 6. ospăț. Vezi definitia »

sandomírcă s.f. (înv. și reg.) soi de grâu cu spicul de culoarea roșie deschisă, cu bobul mic, oval, alb-gălbui, cultivat mai ales în Moldova. Vezi definitia »

MACROMOLECÚLĂ s.f. Moleculă cu un foarte mare număr de atomi. [Cf. fr. macromolécule, rus. makromolekula]. Vezi definitia »

șerpéncă, șerpénci, s.f. (reg.) 1. cratiță. 2. (în forma: șerpeucă) tigaie. Vezi definitia »