ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus) Vezi definitia »

PARENCHÍM s. n. 1. țesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. țesut vegetal, moale și spongios, care umple intervalele dintre părțile fibroase. (< fr. parenchyme, gr. parenchyma) Vezi definitia »

ATERONÍM s. n. grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume. (< fr. astéronyme) Vezi definitia »

AGROMÍNIM s. n. totalitatea lucrărilor agronomice minime pentru a fi aplicate în scopul creșterii producției agricole. (< rus. agrominimum) Vezi definitia »

EPONÍM s.m. Magistrat care, în cetățile Greciei antice și în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume]. Vezi definitia »