PREFLORÁȚIE s. f. mod de dispunere a sepalelor și a petalelor în mugurul floral; estivație (2). (după fr. préfloraison) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »

MATÉRIE s. f. 1. realitatea obiectivă, existentă independent de conștiință și reflectată de aceasta. 2. substanță din care sunt făcute diverse obiecte. ◊ element, corp privit din punctul de vedere al compoziției lui. ♦ ~ primă = produs destinat prelucrării. 3. domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; obiect de studiu. ♦ în ~ de = în ceea ce privește... ◊ conținut, fond, esență. 4. totalitatea cunoștințelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină școlară. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. Materie) Vezi definitia »

ECOMIMÍE s. f. paramimie constând în repetarea mimicii interlocutorului, la schizofrenici. (< fr. échomimie) Vezi definitia »

PÂRCĂLĂBÍE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). 2. Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie. Vezi definitia »