Definita cuvantului atenuant
ATENUÁNT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu atenuant
VĂRSĂMÂ'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement) Vezi definitia »
vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte Vezi definitia »
DEHISCÉNT adj. (despre fructe, antere, sporogoni) care se deschide spontan, la maturitate, eliberând semințele. (< fr. déhiscent, lat. dehiscens) Vezi definitia »
DETONÁNT, -Ă adj. (Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonant]. Vezi definitia »
COEXISTÉNT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent]. Vezi definitia »