LOCOTENÉNT, locotenenți, s. m. 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ◊ Locotenent-major = grad de ofițer superior locotenentului și inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofițer superior mai mare decât maiorul și inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofițer în aviația sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ține locul unui demnitar. – Din it. locotenente. Vezi definitia »

DEBUTÁNT, -Ă s. m. f. cel care își face debutul; începător, novice. (< fr. débutant) Vezi definitia »

PLURIVALÉNT, -Ă adj. Polivalent. [< fr. plurivalent, cf. lat. plus – mai mult, valere – a valora]. Vezi definitia »

MEDICAMÉNT s. n. substanță pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. (< fr. médicament, lat. médicamentum) Vezi definitia »

EXPECTORÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care ușurează expectorația. (< fr. expectorant) Vezi definitia »