SCÉPTIC, -Ă adj. Care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. // s.m. și f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique, cf. gr. skeptikos < skeptomai – examinez]. Vezi definitia »

MONOBÁZIC, -Ă adj. (despre acizi) care conțin în molecula lor un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. (< fr. monobasique) Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la radiotelegrafie. [Cf. fr. radiotélégraphique]. Vezi definitia »

témnic (-ce), s. n. – Adăpost în pămînt în care se țin stupii iarna. Sl. tĭmĭnŭ „întunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniță, s. f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s. n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ „deținut”; întemnița, vb. (a încarcera). Vezi definitia »

PARTENOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la partenogeneză. (< fr. parthénogénétique) Vezi definitia »