DIÓIC, -Ă, dioici, -ce, adj. (Despre plante unisexuate) Care are florile mascule și femele pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii. [Pr.: di-o-ic] – Din fr. dioïque. Vezi definitia »

PSIHOFÍZIC, -Ă, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare, dând o formulare matematică concluziilor obținute. 2. Adj. Care aparține psihofizicii (1), privitor la psihofizică. 3. Adj. Care aparține psihicului și fizicului, privitor la psihic și la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique. Vezi definitia »

APOLÍNIC, -Ă adj. 1. referitor la zeul Apolo; apolinar. ◊ luminos, senin, echilibrat. 2. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire. (< germ. apollinisch) Vezi definitia »

SATÍRIC¹, -Ă I. adj. specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător. II. s. m. autor de satire. III. s. n. conținut, caracter specific satirei. (< fr. satirique, lat. satiricus) Vezi definitia »

SILÚRIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch]. Vezi definitia »