Definita cuvantului atributiv
ATRIBUTÍV, -Ă adj. Cu funcție de atribut. ◊ Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă. [< fr. attributif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu atributiv
FERIPRÍV, -Ă adj. (Med.) Care este provocat de lipsa de fier. [< fr. ferriprive]. Vezi definitia »
SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din fr. supplétif. Vezi definitia »
obiectív2 (-biec-) s. n., pl. obiectíve Vezi definitia »
CONSTRICTÍV, -Ă, constrictivi, -e, adj., s. f. (Consoană) care se pronunță prin strâmtarea canalului vocal, în așa fel încât se produce un zgomot de fricțiune (1); (sunet) continuu, fricativ, spirant. – Din fr. constrictif, lat. constrictivus. Vezi definitia »
CARITATÍV, -Ă adj. caritabil. (< fr. caritatif, lat. caritativus) Vezi definitia »