Definita cuvantului supletiv
SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din fr. supplétif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supletiv
RETROSPECTÍV, -Ă adj. care privește în urmă, referitor la fapte și situații din trecut. ♦ expoziție ~ă (și s. f.) = expoziție de artă plastică unde se prezintă opere create de-a lungul anilor (ale unui artist, ale unei școli sau epoci). (< fr. rétrospectif) Vezi definitia »
EXTROSPECTÍV, -Ă, extrospectivi, -e, adj. (Psih.; despre oameni) Care observă trăirile psihice ale altora. – Din engl. extrospective. Vezi definitia »
ANTIGERMINATÍV s. n. substanță care împiedică germinarea plantelor. (< anti- + germinativ) Vezi definitia »
SEMIOCLUSÍV, -Ă adj., s. f. africat(ă). (< engl. semi-occlusiv) Vezi definitia »
ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus. Vezi definitia »