Definita cuvantului atribuție
ATRIBÚȚIE s.f. Competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligație, însărcinare. [Gen. -iei, var. atribuțiune s.f. / cf. fr. attribution, lat. attributio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu atribuție
REFLEXOTERAPÍE s.f. Metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe. [Gen. -iei. / < fr. réflexothérapie]. Vezi definitia »
năprójnie (-ii), s. f. – Pîine de pomană în formă de cruce cu patru pîinișoare rotunde în fiecare din colțurile sale. – Var. năp(o)rojn(i)e, nap(o)rajn(i)e, năp(o)roșnă etc. Bg. naprazdno „degeaba”, de la prazden „gol”. Der. din bg. nabrašen „presărat cu făină” (Scriban) pare mai puțin probabilă. Vezi definitia »
CEREBROMALACÍE, cerebromalacii, s. f. (Med.) Ramolisment cerebral. – Din fr. cérébromalacie. Vezi definitia »
JELÁNIE, jelanii s. f. 1. Plângere, tânguire, jeluire. ♦ Cântec trist. 2. Jale1 (1), durere adâncă. 3. Doliu, durere mare. – Din sl. želanije. Vezi definitia »
NUMEROTÁȚIE, numerotații, s. f. Numerotare. – Din fr. numerotation. Vezi definitia »