láviță (lávițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci). Vezi definitia »

CARIÉRĂ¹ s.f. Loc de unde se scoate piatră, marmură etc. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière]. Vezi definitia »

ARÉNDĂ, arenzi, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda. Vezi definitia »

EMAGRÁMĂ s. f. diagramă aerologică. (< fr. émagramme) Vezi definitia »

smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut), văicăreală, smârceală. Vezi definitia »