CARSTOLOGÍE s. f. studiul fenomenelor carstice. (< fr. karstologie) Vezi definitia »

EOLIZÁȚIE s.f. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile în deșerturi, în condițiile scrijelirii și polizării lor de către vânturile puternice care transportă particule de nisip în suspensie, sau prin saltație (în funcție de dimensiuni); pietrișurile supuse eolizației au suprafețe scrijelite, satinate uneori, prezentând fațete, muchii sau noduli (dreikantere). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București, 1999] Vezi definitia »

SUPERPOZÍȚIE s.f. Suprapunere. [Gen. -iei. / < fr. superposition]. Vezi definitia »

SEXONOMÍE s. f. (biol.) studiu al legilor de reproducere și repartiție a sexelor. (< fr. sexonomie) Vezi definitia »

DEZASIMILÁȚIE s. f. 1. dezasimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanțelor, care au loc în organismele vii; catabolism. (< fr. désassimilation) Vezi definitia »