OLIGOFRENOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază oligofreniile. (< fr. oligophrénologie) Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio]. Vezi definitia »

EMBRIOTROFÍE s. f. totalitatea proceselor prin care se asigură nutriția oului în dezvoltare, a embrionului sau a fătului. (< fr. embryotrophie) Vezi definitia »

TONOTAXÍE s. f. sensibilitate a organismelor vegetale sau animale la vibrațiile osmotice, cu reacție la schimbarea mediului înconjurător, tonotropism. (< fr. tonotaxie) Vezi definitia »

CONTAMINÁȚIE s.f. Contaminare, molipsire. 2. Încrucișare a sensurilor a două cuvinte; influența reciprocă dintre două cuvinte sau două elemente lingvistice. ♦ Procedeu folosit de scriitorii latini, care consta în amestecarea subiectelor mai multor comedii grecești pentru a alcătui una latinească. [Gen. -iei, var. contaminațiune s.f. / cf. lat. contaminatio, fr. contamination]. Vezi definitia »