Definita cuvantului aură
ÁURĂ s.f. 1. Boare, adiere. 2. (Liv.) Nimb, aureolă (1). 3. Stare particulară care precedă o criză, de obicei în epilepsie. [Pron. a-u-. / < lat., fr. aura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aură
DUMNEVOÁSTRĂ pron. pers. v. dumneavoastră. Vezi definitia »
carevasăzícă (fam.) adv., conjcț. Vezi definitia »
PROTÁZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare, fiind strâns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis]. Vezi definitia »
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »
SUCRÁZĂ, sucraze, s. f. (Chim.) Zaharoză – Din fr. sucrase. Vezi definitia »