RAHITÍSM s. n. 1. boală (la copii) prin deformații ale oaselor, ca urmare a lipsei sărurilor de calciu în organism. 2. dezvoltare incompletă a unei plante; hipertrofie a învelișurilor florale. (< fr. rachitisme) Vezi definitia »

NEOCONFUCIANÍSM s. n. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. (< fr. néo-confucianisme) Vezi definitia »

CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr. conformisme]. Vezi definitia »

AMENSALÍSM s. n. (biol.) interacțiune care se manifestă între indivizii diferitelor specii. (< fr. amensalisme) Vezi definitia »

NEOCOMUNÍSM s. n. mișcare politică ce-și propune să reînvie ideologia și practicile comuniste. (< neo- + comunism) Vezi definitia »