DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir]. Vezi definitia »

SUPERFETAȚIÚNE, superfetațiuni, s. f. (Înv.) Lucru care se adaugă în mod inutil altui lucru. [Pr.: -ți-u-] – Fr. superfétation. Vezi definitia »

IRIZAȚIÚNE s.f. v. irizație. Vezi definitia »

EXCLAMAȚIÚNE s.f. v. exclamație. Vezi definitia »

îmbătaciúne s.f. (înv.) amețeală, stropșeală. Vezi definitia »