BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »

PERICLÍN, periclinuri, s. n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zonă de apropiere și de unire a formațiunilor geologice de pe cele două flancuri ale cutelor. – Din fr. péricline. Vezi definitia »

FIN², -Ă, fini, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Lat. *filianus. Vezi definitia »

CALÍN, -Ă adj. care se alintă; alintat. ◊ tandru; mângâietor. (< fr. câlin) Vezi definitia »

MUSCADÍN s. m. nume dat în Franța, după 9 termidor 1794, regaliștilor eleganți. (< fr. muscadin) Vezi definitia »