PUBERTÁR, -Ă adj. Referitor la pubertate; puberal. [Cf. fr. pubertaire]. Vezi definitia »

cărturár (cărturári), s. m. – Învățat, persoană cultă, erudit. De la carte, prin intermediul unei der. neclare. Tocmai datorită acestei dificultăți, se explică de obicei cu der. de la ngr. ϰαρτουλάριος „secretar, condeier” (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; DAR). Totuși, semantismul este dificil și, pe de altă parte cărturăreasă se poate explica numai plecînd de la cărți „cărți de joc”. Trebuie plecat probabil de la imaginea unui pl. *cărturi (la fel cu cărnuri) care, chiar fără să se fi folosit, a permis der. cu ajutorul suf. -ar. Derivările pe baza pl. sînt frecvente, cf. gînd › gînduri, › îngîndurat, timp › timpuri › timpuriu etc. V. și înfășura, înhăinura. – Der. cărturăreasă, s. f. (femeie care ghicește în cărți); cărturăresc, adj. (cult); cărturărie, s. f. (înțelepciune). Vezi definitia »

TRIȘCÁR, trișcari, s. m. 1. Cântăreț din trișcă. 2. Persoană care face triște. – Trișcă + suf. -ar. Vezi definitia »

SUPRANUMERÁR, -Ă, supranumerari, -e, adj. Care este peste numărul prevăzut, fixat sau necesar. – Supra- + numerar (după fr. surnuméraire). Vezi definitia »

cioflingar, cioflingari s. m. (peior.) orășean. Vezi definitia »