RECTOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau prolabare a rectului. [< fr. rectocèle, cf. lat. rectum – rect, gr. kele – hernie]. Vezi definitia »

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix). Vezi definitia »

a înghiți un dedițel expr. a se otrăvi, a se sinucide prin otrăvire. Vezi definitia »

BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el. Vezi definitia »

a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual Vezi definitia »