PREZBITÍSM s. n. diminuare a capacității de acomodare a cristalinului, care împiedică vederea clară a obiectelor apropiate; prezbiopie, prezbiție. (< fr. presbytisme) Vezi definitia »

CARIERÍSM s. n. tendința de a parveni cu orice preț și prin orice mijloace, de a face carieră² (1). (< fr. carriérisme, rus. karierizm) Vezi definitia »

IRENÍSM s. n. Numele unei orientări teologice care susține unificarea diferitelor confesiuni creștine pe baza a ceea ce au ele comun. – Din fr. irénisme. Vezi definitia »

DECONSTRUCTIVÍSM s. n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai multe lucrări, deconstructivismul literar proclamă eliberarea limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevăr și deschide posibilități nelimitate interpretării, care nu mai este obligată să țină cont de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

IMANENTÍSM s. n. doctrină filozofică potrivit căreia existența, realitatea reprezintă proiecția conștiinței, este „imanentă” acesteia. (< fr. immanentisme) Vezi definitia »