simít (-ți), s. m. – Un fel de covrig. – Mr. simită, megl. simit. Tc. (arab.) simit (Roesler 602; Eguilaz 23; Șeineanu, II, 322; Lokotsch 1814; Ronzevalle 102), cf. ngr. σιμίτι, alb., bg., sb. simit, sp. acemite. – Der. simigiu (mr. simigi), s. m. (persoană care face simiți), din tc. simitci, ngr. σιμιτζής, bg. simidzija; simigerie, s. f. (local unde se fac și se vînd covrigi, plăcinte etc.). Vezi definitia »

ZDRELÍT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli. Vezi definitia »

zoofít s. n., pl. zoofíte Vezi definitia »

GRANULÍT s. n. 1. rocă eruptivă cristalină, asemănătoare cu gnaisul. 2. argilă artificială prin arderea granulelor de argilă în cuptoare speciale, folosit ca material de construcții. (< fr. granulite) Vezi definitia »

GHILÍT², -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit² prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – V. ghili. Vezi definitia »