LIPÍT¹ s. n. Lipire. – V. lipi. Vezi definitia »

STEFANÍT s. n. Sulfură dublă naturală de stibiu și argint. – Din fr. stéphanite. Vezi definitia »

ÎNĂLBÍT², -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit². [Var.: (reg.) nălbít, -ă adj.] – V. înălbi. Vezi definitia »

ÎNSOȚÍT s. n. Însoțire. – V. însoți. Vezi definitia »

PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus]. Vezi definitia »