ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, s. f. (Rar) 1. Întorsătură (1). 2. Fig. Mlădiere, modulație, intonație (nouă); întorsătură (2). – Întors² + suf. -ură. Vezi definitia »

PROFESIOGRÁMĂ s.f. Elaborare a surselor de rezistență și de periclitare în legătură cu o profesiune în vederea orientării profesionale științifice. [Pron. -si-o-. / < germ. Professiogramm, cf. lat. professio – meserie, gr. gramma – scriere]. Vezi definitia »

MINIATURÍSTICĂ s. f. 1. arta de a executa miniaturi; miniaturism. 2. studiul miniaturilor de pe vechile manuscrise. (< miniatură + -istică) Vezi definitia »

LÓLOTĂ, lolote, s. f. (Reg.) Zgomot confuz de glasuri; gălăgie. – Et. nec. Vezi definitia »

ARZOÁICĂ, arzoaice s.f. (arg.) Femeie focoasă. Vezi definitia »