PROTOROMÂ'NĂ s. n. limbă română comună vorbită între sec. VI și XIII în nordul și sudul Dunării. (< proto- + română) Vezi definitia »

TRÉSĂ s. f. 1. șiret (din fire de lână, de mătase sau metal) ori bandă de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. cordon din împletirea mai multor parâme, la confecționarea chingilor de pe bordul navelor. ◊ împletitură din trei fire, în electrotehnică etc. 3. (arhit.) ornament plat sau convex, din benzi împletite. (< fr. tresse) Vezi definitia »

ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. [Pr.: -du-ia-] – Zgudui + suf. -eală. Vezi definitia »

nădrăgílă s.m. (înv. și reg.) 1. băiat care începe să poarte pantaloni. 2. țărănoi. Vezi definitia »

PÉSTĂ s.f. (Med.) Boală gravă, infecțioasă și epidemică, manifestată prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă. ♦ (Vet.) Boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice, care se caracterizează printr-o evoluție acută și o răspândire rapidă. [< fr. peste, cf. lat. pestis]. Vezi definitia »