ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma]. Vezi definitia »

DEPRESIÚNE s.f. I. 1. Întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. Presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristețe (profundă), mâhnire; deprimare. III. Scădere a valorilor, a acțiunilor etc. , cauzată de o criză. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dépression, lat. depressio]. Vezi definitia »

INGESTIÚNE s.f. v. ingestie. Vezi definitia »

AZBINE v. Air. Vezi definitia »

PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition. Vezi definitia »