RẤDE, râd, vb. III. Intranz. 1. A-și manifesta veselia sau satisfacția printr-o mișcare caracteristică a feței și a gurii, scoțând în același timp sunete specifice, succesive și nearticulate. ◊ Expr. A râde (sau, rar a-și râde) în barbă (sau pe sub mustață) = a râde reținut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în față, în obraz) = a sfida pe cineva; a-și bate joc de cineva care este de față. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. ♦ A fi mulțumit, vesel, fericit; a se bucura. ♦ (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. ♦ (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-și bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. ◊ Expr. Râd (sau ar râde) și câinii (sau și curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de rușine, s-a compromis. ♦ A nu ține seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a disprețui. – Lat. ridere. Vezi definitia »

ARHIMEDE (c. 287-212 î. Hr., n. Siracuza), învățat grec. A descoperit principiul fundamental al hidrostaticii (cunoscut sub denumirea de „Legea lui ”A.„), conform căruia orice corp cufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forță egală cu greutatea volulmului de lichid dezlocuit; a formulat legile pîrghiilor și a inventat numeroase sisteme de pîrghii și scripeți, mașini și dispozitive de luptă. În matematică s-a ocupat de calculul lungimii curbelor, al raportului dintre lungimea cercului și diametru (numărul π), de proprietățile spiralelor și pentru că a făcut cuadratura parabolei este considerat precursor al calcului integral. Vezi definitia »

PTEROPÓDE s.n.pl. Ordin de moluște gasteropode care trăiesc în planctonul marin, mai ales în zona tropicală. [Sg. pteropod. / < fr. ptéropodes, cf. gr. pteron – aripă, pous – picior]. Vezi definitia »

CUSTÓDE s.m. 1. Cel care păzește sau păstrează un lucru care i-a fost încredințat. ♦ Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. [Pl. -ozi. / cf. fr. custode, lat. custos, -odis – păzitor]. Vezi definitia »

depínde (-d, -ns), vb. – 1. A fi legat cu necesitate de... – 2. A fi subordonat cuiva. Fr. dépendre, probabil adaptat conjugării lui prinde, după analogia pendre-prendre-prinde. – Der. (din fr.) dependent, adj.; dependență, s. f.; independent, adj.; independență, s. f. Vezi definitia »