Definita cuvantului fațetă
FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fațetă
vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle Vezi definitia »
BARITÍNĂ, baritine, s. f. Sulfat de bariu natural. – Fr. barytine. Vezi definitia »
PUTÍNȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fară a putea să... 2. (Fiz.; înv.) Putere. – Lat. potentia. Vezi definitia »
ARHIDUCÉSĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care poartă acest titlu. 2. Soție de arhiduce. – După fr. archiduchesse. Vezi definitia »
REACTÁNȚĂ s.f. 1. Mărime de calcul, egală cu raportul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fără rezistență electrică și valoarea efectivă a intensității curentului electric pe care îl stabilește în circuit. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [< fr. réactance, engl. reactance]. Vezi definitia »