PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. Vezi definitia »

ZOVÓN s. n. v. sovon. Vezi definitia »

FLEURÓN s.n. (Arhit.) Ornament sculptat în formă de floare sau de frunză stilizată. ♦ Vinietă cu o asemenea formă, care se pune în fruntea sau la sfârșitul unui capitol. [Pron. flö-. / < fr. fleuron]. Vezi definitia »

ȘAMPÓN s. n. produs cosmetic pentru spălarea părului. (< fr., engl. shampooing) Vezi definitia »

AARON, Petru Pavel (1709-1764, n. Bistra, jud. Maramureș), cleric și cărturar român; episcop unit al Transilvaniei (1752-1764). A organizat școlile din Blaj. A sprijinit restaurarea și ridicarea unor biserici și mănăstiri, înființarea unei tipografii. Vezi definitia »