FLEBOCENTÉZĂ s. f. puncție a unei vene. (< fr. phlébocentèse) Vezi definitia »

țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282. Vezi definitia »

prestélcă, prestélci, s.f. (reg.) v. pestélcă. Vezi definitia »

ADIPOGENÉZĂ s. f. formarea de grăsimi în organismul animal. (< fr. adipogenèse) Vezi definitia »

săpíță, săpíțe, s.f. (reg.) 1. săpăligă, săpălie, săpălucă. 2. rariță (pentru porumb). Vezi definitia »