EXTRAVAZÁRE, extravazări, s. f. Faptul de a se extravaza; spec. trecere a plasmei sangvine din vase în spațiile interstițiale, determinând apariția edemelor. – V. extravaza. Vezi definitia »

TRÉCERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea. 2. Fig. Considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor. – V. trece. Vezi definitia »

ELECTROCONCENTRÁRE, electroconcentrări, s. f. (Fiz.) Concentrare a unei soluții coloidale prin deplasarea particulelor în suspensie către anod sau catod, sub acțiunea curentului continuu. – După fr. électroconcentration. Vezi definitia »

AMĂNUNȚÍRE, amănunțiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a amănunți. – V. amănunți. Vezi definitia »

TRICOTÁRE s.f. Acțiunea de a tricota și rezultatul ei; tricotat. [< tricota]. Vezi definitia »