Definita cuvantului trecere
TRÉCERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea. 2. Fig. Considerație sau autoritate de care se bucură (și de care se folosește) cineva; influență. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat în seamă, a fi prețuit; b) (despre mărfuri) a avea căutare, a fi cerut, a se vinde ușor. – V. trece.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu trecere
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. Vezi definitia »
NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti. Vezi definitia »
vacuumáre (-cu-u-) s. f., g.-d. art. vacuumắrii; pl. vacuumắri Vezi definitia »
INTERVERTÍRE, intervertiri, s. f. Acțiunea de a interverti și rezultatul ei. – V. interverti. Vezi definitia »
TUȘINÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina. Vezi definitia »