HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

-ODÍE¹ elem. „cântec, melodie”. (< fr. -odie, cf. gr. -odia) Vezi definitia »

CAMPTODACTILÍE s.f. Imposibilitate de a întinde complet degetele ca urmare a unor procese patologice sau a unei malformații congenitale. [Gen. -iei. / < fr. camptodactylie, cf. gr. kamptos – încovoiat, daktylos – deget]. Vezi definitia »

ATAXOADINAMÍE s. f. tulburare a dinamogenezei, combinând scăderea tonusului motor cu diminuarea forței musculare. (< fr. ataxo-adynamie) Vezi definitia »

AUTOHEMOTERAPÍE s. f. hemoterapie din injectarea unei cantități mici de sânge provenit de la același individ; autotransfuzie (2). (< fr. autohémothérapie) Vezi definitia »