DISIDÉNT, -Ă s. m. f. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< fr. dissident, lat. dissidens) Vezi definitia »

EPATÁNT, -Ă, epatanți, -te, adj. Care epatează; uluitor, uimitor. – Din fr. épatant. Vezi definitia »

ANTIOXIDÁNT s.m. Substanță care împiedică sau temporizează oxidarea; antioxigen. [Cf. fr. antioxydant]. Vezi definitia »

FOTOREZISTÉNT, -Ă adj. fotoconductor. (< fr. photorésistant) Vezi definitia »

DISCERNĂMẤNT s. n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din fr. discernement. Vezi definitia »