Definita cuvantului viciu
VÍCIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsă. ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [Pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu viciu
ACTÍNIU s. n. Element radioactiv descoperit în minereurile din care s-a extras radiul. – Din fr. actinium. Vezi definitia »
MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu. Vezi definitia »
ÉRBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium) Vezi definitia »
puríu (puríi), s. m. – (Arg.) Tată. Țig. puro, puri „bătrîn” (Vasiliu, GS, VII, 124; Juilland 172). – Der. purie, s. f. (Arg., mamă). Vezi definitia »
BUMBEȘTI-JIU, oraș în jud. Gorj, situat pe stg. Jiului, la ieșirea acestuia din defileu; 10.913 loc. (1991). Expl. forestiere, de balast și de granit. Constr. de frigidere cu compresor. Stație de c. f. Castru roman și vestigii ale unei așezări civile (canabae) din sec. 2-3; ruinele mănăstirii Vișina (sec. 14); cula Cornoiu, sec. 18; biserica Sf. Ioan Botezătorul (sec. 19); biserică de lemn (1706). Muzeu etnografic în aer liber. Declarat oraș în 1989. Vezi definitia »