KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF] Vezi definitia »

PROTACTÍNIU s. n. element radioactiv, metal din grupa actinidelor, izotop al uraniului. (< fr. protactinium, germ. Protaktinium) Vezi definitia »

PREVENTÓRIU s. n. instituție medicală în care sunt tratați preventiv cei predispuși la anumite boli grave (tuberculoză). (< fr. préventorium) Vezi definitia »

PRESTÍGIU s.n. Autoritate morală; vază, considerație. ♦ (Fig.) Strălucire, atracție. [Pron. -giu. / < lat. praestigium, cf. it. prestigio, fr. prestige]. Vezi definitia »

LARÁRIU s.n. (Ant.) Încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. [Pron. -riu. / < lat. lararium, cf. fr. laraire]. Vezi definitia »