ATÓN², -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.). Vezi definitia »

canón (canoáne), s. n. – 1. Normă, regulă, precept. – 2. Parte din slujba liturgică, ce se consideră definitv și de neclintit fixată de tradiție. – 3. Unitate muzicală a imnurilor liturgice. – 4. Compoziție muzicală în contrapunct. – 5. Instrument muzical vechi. – 6. Pedeapsă dată preoților, sau de către preoți (în timpul spovedaniei), conform canoanelor. 7. Chin, suferință. – Mr. canone. Ngr. ϰανών (Murnu 11); cf. tc. kanun „regulă”, alb., bg. kanon. Este cuvînt pop. cu sensul 7, cel puțin în Munt. și Mold. Der. canonarh, s. m. (monah însărcinat cu orînduirea slujbei; copil care ajută la biserică pe cel care dirijează corul, recitînd bucățile pe care acesta le va cînta apoi); canonarhisi, vb. (a îndeplini funcția de canonarh); canoneală, s. f. (pedeapsă); canoni, vb. (a impune penitență; a pedepsi; a chinui, a tortura); canonisi, vb. (a stabili drept canon; a canoniza; a impune penitență), cf. Gáldi 152. – Der. neol. canonic, adj.; canonic, s. m.; canonical, adj.; canonicat, s. n.; canoniza, vb. Vezi definitia »

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicționarul universal al limbei române, 1922) Vezi definitia »

FASON, fasoane, s. n. 1. Modul în care este făcut un lucru; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model. Modul în care arată o persoană (din punct de vedere al îmbrăcămintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. façon Vezi definitia »

ALCIÓN s.m. 1. (Zool.) Specie de pescăruș albastru. 2. (Liv.) Pasăre marină legendară. [Pron. -ci-on. / < fr., lat., gr. alcyon]. Vezi definitia »