EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

SUPREMATÍSM s.n. Grupare abstracționistă în pictura rusă a celui de-al doilea deceniu al sec. XX și teorie estetică care susține supremația sensibilității „pure”, exprimată prin acțiunea formelor geometrice și a culorii asupra simțurilor. [< rus. suprematizm]. Vezi definitia »

PERISTALTÍSM s. n. Mișcare de contracție (urmată de o relaxare periodică) a musculaturii stomacului și intestinului, care se propagă sub formă de unde și face ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv; p. ext. mișcare de același tip a altor structuri anatomice tubulare; spec. mișcare de contracție a mușchilor inimii, care se propagă ondulatoriu. – Din fr. péristaltisme. Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. (< fr. transcendantalisme) Vezi definitia »

POMPIERÍSM s. n. (Livr.) Stil pompieristic. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. pompiérisme. Vezi definitia »