ANTAGONÍSM s. n. 1. contradicție antagonistă; rivalitate. 2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe. 3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți. (< fr. antagonisme) Vezi definitia »

PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism. Vezi definitia »

OVÍSM s. n. concepție biologică eronată care consideră că oul este purtătorul caracterelor viitorului organism. (< fr. ovisme) Vezi definitia »

SIBARITÍSM s. n. (Livr.) Lux excesiv și desfrâu. – Din fr. sybaritisme. Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »