AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad foras. Vezi definitia »

pârjalníță s.f. (reg.) pârjală (v.). Vezi definitia »

STAȚIUNE MONTANĂ s.f. stațiune situată într-o zonă de mare altitudine, profilată cu precădere pe practicarea sporturilor de iarnă.Poate fi dotată cu instalaii de transport pe cablu (teleschi, telescaun, telecabină) si cu o mare diversitate de instalații si amenajări pentru practicarea sporturilor de iarnă: pârtii de schi, pârtii de bob, patinoare naturale și artificiale. Vezi definitia »

FALÁNGĂ² s.f. 1. Formație de soldați pedeștri, spartani sau macedoneni, înarmați cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formație în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă armată. 2. (Fig.) Grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună. 3. (În doctrina socială utopică a lui Fourier) Celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. Grupare politică fascistă (din Spania). [< fr. phalange, cf. lat. phalanx, gr. phalanx] Vezi definitia »

COLECTÍVĂ, colective, s.f. – V. colectiv (III) [DEX'98] Vezi definitia »