JAB, jaburi, s. n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmărește agasarea și dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. Vezi definitia »

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab. Vezi definitia »

ștab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn. Vezi definitia »

ENDECASILÁB s.m. Vers de unsprezece silabe, indiferent de natura lor. [< fr. hendécasyllabe, lat. hendecasyllabus, cf. gr. hendeka – unsprezece, syllabe – silabă]. Vezi definitia »

CARÁB s.m. Insectă coleopteră cu capul alungit, de culoare aurie sau roșie-bronzată și cu picioare lungi, care se hrănește cu viermi, larve de insecte și melci. [< fr. carabe, cf. lat. carabus – crab]. Vezi definitia »