CONCILIÁȚIE s.f. 1. Împăcare; conciliere; procedură de împăcare, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. (Lit.) Figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. [Pron. -li-a-, gen. -iei, var. conciliațiune s.f. / < fr. conciliation, cf. lat. conciliatio]. Vezi definitia »

TRIPERÍE s.f. Secție a unui abator unde se face prelucrarea măruntaielor. [Gen. -iei. / < fr. triperie]. Vezi definitia »

ceástie, ceástii, s.f. (înv.) poliție, secție (de poliție). Vezi definitia »

PIGMENTÁȚIE, pigmentații, s. f. Pigmentare. ♦ Mod specific în care apar colorate celulele, țesuturile etc. în urma pigmentării. – Din fr. pigmentation. Vezi definitia »

TIPOMETRÍE s. f. procedeu de reproducere de hărți și figuri geometrice folosind forme compuse din elemente tipografice și clișee. (< fr. typométrie) Vezi definitia »