TÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; și s.n.) (Substanță, medicament) care întărește organismul, reface forțele; întăritor. // (Și în forma toni-, tono-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „care fortifică”. [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos]. Vezi definitia »

FOTOLITOGRÁFIC, -Ă, fotolitografici, -ce, adj. Care aparține fotolitografiei, referitor la fotolitografie. – Din fr. photolitographique. Vezi definitia »

AUGUSTINĆIĆ [augústincici], Antun (1900-1979), sculptor iugoslav. Portrete și monumente („Monumentul păcii” din fața Palatului O.N.U., New York). Vezi definitia »

GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de biserica unită, privitor la biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la biserica unită. – Grec + catolic. Vezi definitia »

ELECTROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la electricitatea statică. ◊ (despre instrumente de măsurat) bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. (< fr. électrostatique) Vezi definitia »